Rugaciunea lui Sir Francis Drake

   Rugaciunea lui Sir Francis Drake

    Poate că niciun articol sau documentar despre personalitatea sa nu vorbeşte mai bine despre spiritul acestui om decât rugăciunea despre care se spune că ar fi fost scrisă de el în anul 1577:

Tulbură-ne, Doamne,

Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,

Când visele ni se împlinesc

Pentru că am visat prea mărunt,

Când am ajuns la destinaţie

Fiindcă am navigat prea aproape de ţărm

Tulbură-ne, Doamne,

Când, sătui de lucrurile pe care le avem

Ne-am pierdut setea pentru Apa Vieţii,

Când, îndrăgostiţi de vieţile noastre mărunte,

Am încetat să mai visăm la Veşnicie

Când în strădania de a clădi un Pământ Nou

Am uitat de Cerurile Tale.

Tulbură-ne, Doamne,

Ca să îndrăznim mai semeţ

Să ne avântăm pe mările sălbatice,

Acolo unde furtunile ne arată puterea Ta,

Acolo unde, fără ţărmuri la orizont,

Vom vedea stelele.

Îţi cerem, Doamne, să împingi zarea speranţelor noastre

Iar viitorul să-l aduci mai aproape de noi

Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste,

Toate le cerem în numele Căpitanului nostru, Iisus Hristos!

     
                                                              Amin.

                            Sa pierzi si totusi...sa castigi

        I-am cerut lui Dumnezeu putere ca să pot reuşi
        Am fost făcut slab, ca să pot să învăţ în smerenie să ascult.

        Am cerut sănătate ca să pot face lucruri mari,
        Mi s-a dat o infirmitate ca să pot face lucruri mai bune.

        Am cerut bogăţie, ca să pot fi fericit,
        Mi s-a dat sărăcie, ca să pot fi înţelept.

        Am cerut tărie, ca să fiu lăudat de oameni,
        Mi s-a dat slăbiciune, ca să simt nevoia de Dumnezeu.

        Am cerut toate lucrurile, ca să mă pot bucura de viaţă,
        Mi s-a dat viaţă, ca să mă pot bucura de toate lucrurile.

                                 de Evelyn Christenson

Un adevarat crestin este o ciudatenie; El are o dragoste suprema pentru Cineva pe care niciodata nu L-a vazut; Ii vorbeste cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea;
El se asteapta sa mearga in ceruri pe baza meritelor Alcuiva' Se goleste singur de sine pentru a fi umplut de Alcineva;Recunoaste ca a gresit pentru a putea fi socotit drept; Se coboara pentru a putea fi ridicat; Este cel mai puternic atunci cand este cel mai slab; Este cel mai bogat cand este cel mai sarac; Cel mai fericit cand ii merge cel mai rau; El moare pentru a putea trai; El pierde pentru a putea castiga; Daruieste la altii pentru a pastra pentru el; El vede nevazutul;
El aude neauzitul si cunoaste necunoscutul.

A.W. Tozer

Ce nu poti face cu banii....

Fara indoiala ca banii sunt o putere,insa o putere cu limite bine definite si destul de restranse.
Cu ei poti cumpara multe,nu insa si pace;ei iti vor umple masa de bunatati, nu insa si pe tine cu apetitul de a te bucura de ele.Iti vor inconjura patul de boala cu doctori,dar nu iti vor reface sanatatatea la aceasi parametri, te vor pricopsi cu multi lingusitori, insa niciodata nu-ti vor aduce un prieten adevarat; vor reduce la tacere limbile care te acuza, nu insa constiinta apasatoare; iti vor plati datoriile, nu insa pe cea mai mare dintre toate, datoria fata de legea lui Dumnezeu ; iti vor alunga multe temeri nu insa si cea a vinovatiei- spaima si groaza ce incununeaza prapastia mortii .Moartea e aceea ce sta necrutatoare si inspaimantatoare atat la patul bolnavului, cat si pe langa salteaua de paie a celui mai sarac cersetor,pe care bogatii nemilosi il alunga de la usa.
Caci ce-i va folosi unui om sa castige toata lumea daca isi pierde sufletul? Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau? Marcu 8:36, 37

Despre lucrurile ai caror regi nu suntem...

Lumea are o tanjire de neconsolat....
Tanjirea mea este enorma...cand descopar in mine o dorinta pe care nu o poate satisface nici o experienta din lumea aceasta,explicatia cea mai probabila esta ca am fost creata pentru o alta lume.Am simtit cea mai profunda tanjire chiar atunci cand eram in culmea fericirii.Cel mai dulce lucru din viata mea a fost tanjirea de a gasi locul de unde a venit toata frumusetea.Tragedia acestei lumi este faptul ca ecoul este confundat cu Strigatul Original.Cand stam cu spatele la frumusetea rapitoare data de creatia lui Dumnezeu,lasam pe pamant o umbra si ne indragostim de ea.Dar acest lucru nu ne mai satisface.
Frumusetea,amintirile propriului nostru trecut -sunt imagini bune a ceea ce ne dorim cu adevarat,dar m-a zguduit faptul ca daca sunt confundate cu lucrul in sine,se transforma in idoli ce ne zdobesc inimile.
Sufletul meu tanjeste puternic,inima mea e atat de plina de acest lucru,incat sta gata sa se franga.Am incercat in zadar sa o umplu cu tot felul de lucruri,cautand in lucrurile absente ajutorul pe care nu il primeam de la cele prezente.Dar toate cele prezente sunt inadecvate,deoarece abisul infinit imi poate fi umplut doar de un lucru infinit si neschimbator.
Ne pierdem sufletele...
Suntem o planeta efervescenta.Am facut telescoape care bat pana la stelele din alte galazii,dar inca nu am gasit dovada ca sufletul din noi exista...am luat cu asalt spatiul si timpul,dar ne doboare un bob de grindina,ne dezarmeaza lacrimile unui copil,ne macina gandul daca exista Dumnezeu sau totul e o mare minciuna...
Vreau sa-mi intorc sufletul...catre tot ceea ce nu stapanim. Da... stiu ca exista...imi apartine... Tanjesc cu adevarat dupa sentimentele de coplesire,uimire si admiratie.
Atunci cand toti cantam aceeasi linie melodica,numim acest lucru unison,dar cand unim diferite linii melodice numim acest lucru armonie.Si stiu cu siguranta ca prin aceste frumoase armonii este atinsa o coarda mult mai sensibila decat prin unison!
In lucrurile simple,vom redescoperi toata valoarea!

Paradoxul vremurilor noastre...

Paradoxul vremurilor noastre
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este cã avem
clãdiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrãzi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumpãrãm mai mult, dar ne bucurãm mai putin.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesãbuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervãm prea tare,
Ne culcãm prea târziu, ne sculãm prea obositi,
Citim prea putin, ne uitãm prea mult la televizor si ne rugãm prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile...
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învãtat cum sã ne câstigãm existenta,
dar nu cum sã ne facem o viatã, am adãugat ani vietii si nu viatã anilor.

Am ajuns pânã la Lunã sî înapoi, dar avem probleme când
trebuie sã traversãm strada sã facem cunostintã cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am fãcut lucruri mai mari, dar nu mai bune.

Am curãtat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecãtile noastre.
Scriem mai mult, dar învãtãm mai putin.
Plãnuim mai multe, dar realizãm mai putine.
Am învãtat sã ne grabim, dar nu si sã asteptãm.

Am construit mai multe calculatoare sã detinã mai multe informatii, sã producã mai multe copii ca niciodatã, dar comunicãm din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete/lenese;
vremurile oamenilor mari si caracterelor meschine;
vremurile profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar cãmine destrãmate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unicã folosintã, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceastã scrisoare si în care poti decide fie sã împãrtãsesti acest punct de vedere, fie sã stergi acest mesaj.

Amintese-ti sã-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru cã nu vor fi lângã tine o eternitate.

Aminteste-ti sã spui o vorbã bunã copilului care te venereazã
pentru cã acel copil va creste curând si va pleca de lângã tine.

Aminteste-ti sã-l îmbrãtisezi cu dragoste pe cel de lângã tine
pentru cã aceasta este singura comoarã pe care o poti oferi cu inima si nu te costã nimic.

Aminteste-ti sã spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndrãgesti,
dar mai ales sã o spui din inimã.
O sãrutare si o îmbrãtisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sã-i tii pe cei dragi de mânã si sã pretuiesti acel moment
pentru cã într-o zi acea persoanã nu va mai fi lângã tine.

Fã-ti timp sã iubesti, fã-ti timp sã vorbesti, fã-ti timp sã împãrtãsesti gândurile pretioase pe care le ai.

[Octavian Paler]

Emma....

Make a Smilebox photobook